Monografia comunei

Comuna Băița se află la o distanță aproximativ egală – 25 km – de municipiile Deva, resedința județului Hunedoara, și Brad, așezarea cea mai dezvoltata din partea de N-V a județului. Cele două zone polarizeaza o parte din forța de muncă activă a localității și care furnizează, în același timp, cadre și specialiști pentru unități și instituții din comună. Teritoriul administrativ al comunei Băița este compus din 11 localități: Băița – reședința de comună – este amplasată aproximativ în centrul teritoriului administrativ, Barbura, Căinelul de Sus, Crăciunești, Fizeș, Hărțăgani, Lunca, Ormindea, Peștera, Săliște, Trestia.

Întinderea teritoriului administrativ

Suprafaţa totală este de 11.140 hectare, din care 1.054 ha în intravilan și 10.086 ha în extravilan.

În ceea ce priveşte suprafaţa comunei Băița din punctul de vedere al fondului funciar și al activităţii agricole/neagricole, dintr-un total de 11.140  ha suprafaţă totală  suprafața agricolă reprezintă 3.802 ha din care 1.923 Ha teren arabil, 1.144 ha pășuni, 731 Ha fâneţe și 4 Ha livezi, terenurile neagricole constituind 7.338 Ha din care 5.709 Ha proprietate privată.

Satul centru de comună, Băița se întinde de-a lungul DJ 706 A. Are 231 de case cu 559 camere de locuit și 497 locuitori. Aproape jumătate din locuințele din sat au instalații de alimentare cu apă potabilă. Principala ocupație a sătenilor este agricultura și creșterea animalelor.

Satul Barbura este amplasat în partea de SE a comunei. Are 82 de locuințe cu 160 de camere de locuit. Numărul locuitorilor este de 200. Niciuna dintre locuințe nu are instalații de alimentare cu apă. Legătura cu satul Fizeș se realizează pe DC 23, iar cu satul Săliște, pe un drum lung de 5 km. Principala ocupație a locuitorilor a fost mineritul (pentru că din toamna anului 2006 se închide mina din localitate – ultima exploatare minieră de pe teritoriul comunei). O altă ocupație a sătenilor este creșterea animalelor.

Satul Căinelul de Sus este amplasat în partea de V a comunei, în zona centrală a unității administrativ teritoriale. Satul este străbătut de DJ 706 A prin partea sa sudică. Are 194 de locuințe cu 468 de camere. 21 dintre aceste case au instalații de apă potabilă. Numărul locuitorilor este de 548. Principala ocupație a locuitorilor a fost mineritul, iar astăzi tinde să devina o ocupație prioritară creșterea animalelor.

Satul Crăciunești este amplasat în zona centrală a comunei, pe DJ 706, între satele Băița și Fizeș, la distanșă de 2 km respectiv 3 km față de acestea. Are 130 de locuințe cu 272 de camere. Doar 11 case dintre acestea au instalații pentru apă potabilă. Numărul locuitorilor este de 306. Principala ocupație a locuitorilor este lucrul în carierele de calcar și creșterea animalelor. Fiind o zonă de deal neproductivă, însă cu multe pășuni, oamenii din partea locului se ocupă de creșterea animalelor. Satul are și o rezervație naturală – Calcarele din Magura Crăciuneștilor (Cheile Crăciunești).

Pe teritoriul satului Fizeș principala ocupație a constituit-o mineritul, însă localnicii sunt profilați și pe creșterea animalelor. Satul Fizes este amplasat în partea sudică a comunei, pe DJ 706, care străbate așezarea prin partea vestică a acesteia. Are 102 locuințe cu 207 camere. 12 dintre aceste case au instalații de apă potabilă. Populația satului este în numar de 212 persoane.

Satul Hărțăgani are o rezonanță deosebită în istoria comunei, dar și o pondere în ceea ce privește populația. Este amplasat în zona nordică a teritoriului administrativ, pe DC 21 . Are 423 de locuințe cu un număr de 914 camere. 88 de case au instalații de apă potabilă. Numărul locuitorilor este de 1108. Relieful localității este foarte frământat, cu văi înguste și cu versanți cu declivități mari. În sat nu există unități de producție iar ocupația de bază a locuitorilor este creșterea animalelor. Pentru acest sat există o propunere de îmbunătățire a condițiilor de circulație și anume realizarea unei legături rutiere cu DJ 741 în localitatea Curechiu de pe teritoriul comunei Bucureșci.

Satul Ormindea este amplasat în partea nord-vestică a comunei fiind traversat de DJ 706 pe direcția N-S, pe o lungime de 4 km. Are 309 locuințe cu 777 camere. 8 case au instalații de apă potabilă. Populația așezării este de 700 de locuitori. Este a doua localitate din comună ca număr de case construite și ca populație. Principalele ocupații ale locuitorilor sunt creșterea animalelor, agricultura. Relieful localității amplasate pe Valea Orminzii este constituit dintr-un versant muntos care urcă până la culmea Vălișoarei.

Satul Peștera este amplasat pe pârâul Peștera, în partea de vest a comunei Băița, la limita acesteia cu comuna Vălișoara. Satul se leagă de localitățile învecinate – Crăciunești și Vălișoara – pe drumuri asfaltate. Are 62 de case cu un număr de 129 de camere. 8 case au instalații de apă potabilă. Populația satului este compusă din 106 locuitori. În sat nu există baze industriale, iar ocupațiile locuitorilor converg spre creșterea animalelor.

Satul Săliște  este amplasat în partea centrală a comunei, pe DC 21. Are 147 de case cu 323 camere de locuit. 33 de case au instalații de apă potabilă. Numărul locuitorilor este de 340. Relieful localității este specific zonei de podiș, cu pante relativ mici față de celelalte sate ale comunei. Principalele ocupații ale locuitorilor sunt creșterea animalelor și cultivarea pământului. Parțial unii localnici mai lucrează în unități economice învecinate.

Satul Trestia este amplasat în partea estică a comunei, pe DC 22, care asigură legătura rutieră cu localitatea Săliște. Are 142 de case cu 332 de camere. 41 de case au instalații de apă potabilă. Numărul locuitorilor este de 371. Pe teritoriul localității există izvoare de ape minerale. Relieful localității este accidentat, specific zonei de munte. Satul nu are zone industriale și de aceea localnicii au ca ocupații cultivarea pământului și creșterea animalelor. În această zonă, în hotarul satului, au fost descoperite urme arheologice de epoca romană. Mina de aur de la Trestia a fost exploatată din epoca romană până în perioada medievală.

Zona are toate caracteristicile climei submontane. Este caracterizată prin lipsa de excese la regimul pluviometric și al vânturilor dominante. Clima este temperat – continentală, în general, blândă, umedă și moderatp. În ultimii ani, ca de altfel în întreaga țară, asistăm la o schimbare climatică: primăveri și toamne mai lungi, veri și ierni mai scurte. În baza datelor înregistrate de-a lungul timpului la stația meteo de la Țebea, cea mai apropiată stație de comuna Băița, rezultă că temperatura aerului are valori moderate. Media anulă este de 8,8 grade Celsius. Iarna temperatura medie este de – 2 grade Celsius, – 3 grade Celsius. Vara temperatura medie oscilează între 18 și 20 de grade Celsius, iar toamna de la 15 – 16 grade Celsius în septembrie, coboară până către 5 sau 6 grade Celsius în noiembrie. În funcție de altitudine temperaturile diferă cu câteva grade Celsius, fiind ceva mai mici. Diferențe de temperaturi se evidențiază și între versanții cu expunere nordică față de cei cu expunere sudică.

Zona are toate caracteristicile climei submontane. Este caracterizată prin lipsa de excese la regimul pluviometric și al vânturilor dominante. Clima este temperat – continentală, în general, blândă, umedă și moderată. În ultimii ani, ca de altfel în întreaga țară, asistăm la o schimbare climatică: primăveri și toamne mai lungi, veri și ierni mai scurte. În baza datelor înregistrate de-a lungul timpului la stația meteo de la Țebea, cea mai apropiată stație de comuna Băița, rezultă că temperatura aerului are valori moderate. Media anulă este de 8,8 grade Celsius. Iarna temperatura medie este de – 2 grade Celsius, – 3 grade Celsius. Vara temperatura medie oscilează între 18 și 20 de grade Celsius, iar toamna de la 15 – 16 grade Celsius în septembrie, coboară până către 5 sau 6 grade Celsius în noiembrie. În funcție de altitudine temperaturile diferă cu câteva grade Celsius, fiind ceva mai mici. Diferențe de temperaturi se evidențiază și între versanții cu expunere nordică față de cei cu expunere sudică.

Este un relief accidentat, încadrându-se în specificul Munților Metaliferi, mai precis al zonelor deluroase – premontane

Specificul Muntilor Metaliferi

Munții Meteliferi constiue un masiv muntos situat în partea de S a Munților Apuseni. Altitudinea maximă: 1170 m (vf. Fericeli). Muntii Metaliferi, dispusi între culoarul Deva-Ormindea și Ampoi, între Valea Mureșului și depresiunea Brad, sunt formați din nuclee cristaline prealpine, sedimentar mezozoic (jurasic), flis cretacic, magmatite și subvulcanice neogene. De remarcat este faptul că o dată cu primul ciclu de sedimentare, se depun calcarele si se formează creasta mediană, gradul de dispersie al arealurilor carstice fiind ridicat. Cu toate că rocile calcaroase sunt dispersate, în arealul lor, relieful carstic este bine reprezentat (creste, abrupturi, chei spectaculoase, peșteri, poduri naturale). Munții prezintă frecvente forme de relief vulcanic, cu conuri distruse de eroziune. Sunt intens fragmentați de afluenții Muresului și Crișului Alb. Au numeroase depresiuni intramontane (Zlatna, Băița, Luncoiu, Visca, Ilia). Izvoarele minerale existente (Păuliș, Boholt, Hșrțăgani, Banpotoc, Rapolt, Bobâlna, Geoagiu Bozes, Băcîia) sunt rezultatul unor complexe fenomene postvulcanice. Pe stâncăriile calcaroase se dezvoltă tufărișuri de liliac și scumpie și pajisti de stâncărie. Pantele sunt acoperite cu păduri de foioase. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 4-8 grade Celsius și precipitațiile intre 1000-1200 mm/an. Fauna este reprezentată de: mistreș, iepure, căprioară, cerb, fazan, potarniche. Dintre pești se întâlnește: păstravul, lipanul, moioaga și scobarul.

Pe teritoriul comunei se întâlnesc versanți nu prea înalți, despărțiți de văi și depresiuni. În zonele dealurilor înalte apar culmi submontane cu altitudini ce oscilează între 500 m si 900 m. Excepție de la regulă face Dealul Setraș, cu o înălțime de 1084 m. Alte dealuri sunt Duba și Bulzu, acesta din urmă fiind un masiv stâncos. Vârfurile Setraș (1084 m), Bulzu (708 m), Duba ( 969 m), Stogul (897 m), Măcrișului (972 m) Coasta Niculii (755 m), Cordurea (650 m) și Măgura Crăciunestilor străjuiesc comuna pe laturile N-V și S-V aidoma unor turnuri de apărare din zidurile unei cetăți. Zonele depresionare sunt reprezentate de arealele Băița, Căinelul de Sus, Săliște și Trestia. Zonele de văi sunt cele care includ o parte din teritoriile satelor Ormindea, Hărțăgani, Crăciunești, Peștera și Barbura.
Zonele de luncă sunt întâlnite în satele Fizeș și Lunca.

În zonele depresionare ale comunei predomină solurile silvestre brune și brune gălbui mai mult sau mai puțin podzolite. În zonele de dealuri și premontane se întâlnesc solurile ruginii. În zona pădurilor de fag solurile sunt cele brune de pădure slab acide, în cea a dealurilor acoperite cu păduri de gorun sau terenuri agricole – solurile gălbui sau brun-roșcate. Pe teritoriul comunei sunt și soluri degradate ale căror cauze pot fi: tăierea nerațională a pădurilor, pășunatul practicat pe pante repezi, practicarea agriculturii pe terenuri improprii (din lipsa unor suprafețe adecvate pentru culturi). Toate acestea au dus în unele locuri la spălarea stratului fertil și, în zonele de deal, mai ales, la apariția unor formațiuni torențiale – ogașe, râpe, ravene și chiar grohotișuri.

În zonele cu dealuri regăsim cerbul lopatar, ursul, lupul, vulpea căpriorul, mistrețul, iepurele, dihorul, veverița, râsul, pisica sălbatică și o serie de păsări (ciocănitoarea pestriță, pițigoiul, scorțarul, gaița, cinteza, cioara de semănătură, stăncuța, coțofana, grangurul, privighetoarea, sitarul, rândunica, vrabia, potârnichea, corbul, cucul, cocorii și uliul, care produce multe pagube în zonă). Fauna ihtiologica este mai puțin reprezentată datorită debitelor destul de mici și lungimilor reduse ale pâraielor și văilor. Dintre insecte amintim numeroasele specii de fluturi, greierii, lăcustele, cărăbușii, buburuzele și furnicile. Multe dintre animalele prezentate constituie și un bogat fond cinegetic, localitatea oferind condiții pentru practicarea vânătorii în consens cu prevederile legale.

Băița a fost în perioada evului mediu și în epoca modernă un important târgușor de munte și centru minier.
Importante date despre satele comunei Băița avem din Urbariul Domeniului Cetății Șiria, din anul 1525. Cetatea Șiriei e pomenită pentru prima dată la 1391, sub nume de castrum. În 1439 regele Albert donează cetatea, împreună cu 110 sate, despotului sîrb Gheorghe Brancovici. La 1444 acesta o donează împreună cu domeniul, lui Iancu de Hunedoara pentru că a cheltuit multe mii de florini pentru eliberarea Serbiei și Albaniei de sub puterea turcească. La 1451 Iancu de Hunedoara, luând în considerare meritele lui Moga, voievodul Hălmagiului, l-a întărit pe acesta în voievodatul Kapolna, Hălmagiu și Băița pe care împreună cu fiii săi Mihail și Sandrin l-a avut și până aici. În 1514, cetatea Șiriei a căzut în mâinile răsculaților lui Doja, care au cuprins și Lipova și Șoimoșul .
Urbariul Cetății Șiria din 1525 este deosebit de important, înainte de toate prin vechimea lui și prin faptul că se numără printre primele documente de acest fel privind teritoriul țării noastre. Între cele 121 de localități înscrise în acest document, în majoritate românești (din fostul comitat al Zarandului) figurează și satele comunei Băița. Astfel, printre cei 2037 supuși, în majoritate iobagi, la capitolul libertini sunt amintite 4 persoane – păsărari – din Ormindea, 2 din Mihăileni și 3 din Grohot. Localitatea Băița ( Kys Banyah ) deși este înscrisă în Urbariu numai cu 11 iobagi și 2 jeleri, e calificată totuși ,,oppidum”.
În cadrul Domeniului Cetății Șiria se pot distinge anumite subdiviziuni, domenii mai mici din care se compune (voievodatele). Din voievodatul lui Ștefan Moga sunt amintite 48 de sate între care și Hărțăgani, Trestia și Ormindea. Se pare ca Băița era considerat un mic voievodat, tot sub stăpânirea lui Ștefan Moga din care făceau parte mai multe sate. Acest mic voievodat e socotit între apartenențele celui din Baia de Criș. Tot în acest document este amintit judele Mihai (Michael Cywdelj) din Crăciunești.
Atât iobagii cât și jelerii din Șiria trebuiau să plătească anual 4 florini care se numeau ”banii simbriașilor”. E vorba de simbriașii angajati de curte (sigur cei numiți mercenari), necesari în economia domeniului și pe care locuitorii îi plăteau pentru a fi scutiți de anumite munci agricole de arătură și de cărăușii mai ales.

Data atestării satelor componente:

• Băița la 1364
• Căinelul de Susla 1427
• Crăciunești, Hărțăgani, Ormindea, Săliște și Trestia la 1439
• Luncala 1440
• Fizeș și Peșterala 1453
• Barbura la 1805

Populația după domiciliu a Comunei Băița era, la 1 ianuarie 2020, de 3.331 locuitori, în scădere ușoară față de efectivele înregistrat la 1 ianuarie 2018 (3.377 locuitori) și 1 ianuarie 2019 (3.346 locuitori).

Se observă o scădere  a populației cu domiciliul în Băița în ultimii 30 de ani; în anul 1992, populația stabilă la nivelul comunei era de 4.776 locuitori. Structura pe grupe de vârstă şi evoluţia acesteia în ultimii ani confirmă un uşor proces de îmbătrânire a populaţiei.

Cauzele scăderii populației sunt multiple, dintre acestea cele mai importante fiind îmbătrânirea populației, creșterea migrației interne și internaționale şi sporul natural negativ.     

Dacă scăderea populaţiei nu reprezintă o problemă majoră în sine, evoluţia structurii pe vârste este îngrijorătoare, mai ales din perspectiva utilizării capitalului uman pe piaţa muncii, deoarece populaţia reprezintă elementul de bază al potenţialului economic al unui teritoriu, astfel cunoaşterea aspectelor privind numărul, structura şi evoluţia acesteia în timp reprezintă punctul de pornire al tuturor analizelor. Populația rurală reprezintă cea mai dinamică componentă a spațiului rural și o resursă potențială deosebit de importantă pentru dezvoltarea satelor, cu rol hotărâtor în definitivarea politicilor de dezvoltare rurală.  În acest context, scăderea  înregistrată în perioada analizată devine mai problematică dacă se analizează structura populației pe grupe de vârstă.

Teritoriul UAT  Băița este străbătut de următoarele drumuri definite potrivit Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

• DRUMURI JUDEȚENE (cu lungimea de 18 km)
• DRUMURI COMUNALE (cu lungimea de 40,8 km)
• PODURI   PE RAZA UAT  (în număr de 9).

A. Drumuri de interes judeţean

    Drumul judeţean - DJ 706 A cu o lungime de 18  de km pe teritoriul UAT Băița

B. Drumuri de interes local

1. Drumuri comunale pe teritoriul UAT Băița

• DC 21 cu o lungime de  4,2 km
• DC22  cu o lungime de  1,8 km
• DC 23  cu o lungime de 3,5 km
• DC 20  cu o lungime de 3,0 km
• DC 20A cu o lungime de 4,1 km
• DC 20B  cu o lungime de 1,5 km
• DC 20C cu o lungime de 2,3 km
• DC 21A  cu o lungime de 2,1 km
• DC21B cu o lungime de 1,9 km
• DC 21C  cu o lungime de 4,2 km
• DC21D  cu o lungime de 1,2 km
• DC21E  cu o lungime de 1,1 km
• DC23A  cu o lungime de 2,6 km
• DC 199A cu o lungime de 1,7 km
• DC19B   cu o lungime de  1,8 km
• DC26A  cu o lungime de 3,8 km

2. Drumuri vicinale

58 drumuri   vicinale  CU   lungimea de 48,70 km.

159 ulițe cu lungimea  totală de  124,205 km.

3. Străzi

7  străzi cu lungimea totală de 9,65 km.

I. Instituţii din domeniul educaţiei şi cercetării

             Școala gimnazială Băița

II. Instituţii din domeniul culturii

              Cămine culturale în fiecare sat  - 11 cămine culturale

              Muzeul Textilelor Băița

              Ansamblul Ritmuri Zărăndene – Hărțăgani

              Asociația Social – Culturală ȚARA DE PIATRĂ

              Asociația Culturală Ritmuri Zărăndene

III. Instituţii din domeniul sănătăţii

              Dispensar medical comuna Băița

              Punct de lucru ”SMURD” Băița

IV. Instituţii în domeniul tineretului şi sportului

               Asociația cultural- sportivă Șoimul Băița

               Asociația Tinerii Zărandeni

V. Instituții în domeniul apărării

                Postul de Poliție Rurală Băița

                Punctul de lucru ”Pompieri” Băița

Patrimoniul comunei Băița este alcătuit din bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public și domeniului privat  precum și din drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial.

În calitate de persoană juridică de drept public şi titular al dreptului de proprietate publică şi privată, comuna Băița exercită, prin Consiliul Local al comunei Băița, posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public şi privat, în limitele şi în condițiile legii.        

Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, iar cele din domeniul privat sunt supuse regimului juridic de drept comun.

În conformitate cu prevederile art. 286 din OUG nr. 57/03.07.2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, domeniul public al comunei Băița este alcătuit din bunuri mobile și imobile prevăzute la art. 136 alin. 3 din Constituție, din cele stabilite în anexele nr. 2 – 4 din OUG nr. 57/03.07.2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin unul dintre modurile prevăzute de lege.

Domeniul public al comunei Băița este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 4 din OUG nr. 57/03.07.2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public național, ori județean.

Domeniul privat al comunei Băița este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea municipiului și care nu fac parte din domeniul public , în conformitatea cu prevederile art.354 din O.U.G nr 57 din 03 .07.2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Autoritățile publice locale, primarul și consiliul local, decid, în condițiile legii, cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică, respectiv:

1. a) darea în administrare;
2. b) concesionarea;
3. c) închirierea;
4. d) darea în folosință gratuită.